Am călătorit mult cu autostopul (bani, desigur, nu aveam). Mi se întâmpla şi iarna, seara târziu. Uneori mi se întâmpla să nu treacă ore în şir nici o maşină sau nu voia nici una să oprească. Atunci când îngheţam prea tare şi îmi dădeam seama că s-ar putea să petrec o noapte sub cerul liber, într-un loc pustiu sau chiar în zăpadă, începeam să mă rog Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni [trebuie menţionat aici, că, în general, hippies nu sunt credincioşi].

Nu treceau nici 20 de minute şi apărea o maşină, care întotdeauna se oprea. Deşi deocamdată doar mă aflam pe calea care duce la Dumnezeu, înţelegeam totuşi că nu este bine să abuzez de ajutorul Lui şi mă rugam cu frică doar atunci când era strict necesar. Şi Sfântul mă ajuta de fiecare dată, iar aceasta mă întărea şi mai mult în credinţă.

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, București, 2004, p. 242)