În cultura noastră, nu cu mult timp înainte, tradiția era aceeași. Cei care se ocupă cu genealogia vor vedea că adesea același prenume se transmitea din generație în generație. Iar dacă cineva avea o idee originală, trebuia să dovedească la starea civilă că acel nume exista deja. În vremea de azi, observăm tendința inversă. Putem alege orice nume copilului nostru, chiar să-l și inventăm dacă ne place. Ar trebui ca numele ales să afecteze negativ copilul pentru ca ofițerul stării civile să se opună. Dar ne-am gândit vreodată ce impact are numele asupra unui copil, adică ce-i transmitem noi prin acest nume? Alegerea numelui este, într-adevăr, un dar făcut acestei mici ființe care vine pe lume. Așadar, este important ca acesta să aibă un sens. (…)

Astfel, să ne rugăm pentru a găsi numele potrivit. Să nu ne grăbim, să lăsăm această alegere în mâna Domnului și să cerem harul Duhului Sfânt să ne lumineze. Să ne împărtășim unul altuia ideile pe care le avem, fără ca „el să fie cel care va alege numele dacă este băiat” sau „ea va alege dacă este fetiță”, pentru că această alegere este foarte importantă. Acest prenume trebuie să vibreze în noi, în mod cu totul special, pentru ca mai târziu, să putem explica copilului nostru de ce am ales acest nume pentru el și nu altul, chiar dacă motivul este foarte simplu. Este deja o dovadă a atenției pe care i-o purtăm. Iar numele pe care-l veți da copilului vostru va fi însoțitorul său în întreaga sa viață. Să vă dea Domnul luminarea Duhului Sfânt Însuși, în acest sens!

(Eline Landon, Pregătirea pentru naștere. Nouă luni cu Dumnezeu, Editura Doxologia, Iași, 2019, pp. 52-53)