A povestit cândva Sfântul Ioan Milostivul, Patriarh al Alexandriei (610 - 619) preoţilor lui ca să le arate cât de mult ajută Sfintele Liturghii.

Un tânăr din Cipru, compatriot al sfântului, a fost dus rob în Persia şi a fost închis într-o închisoare care se numea Litia. Exista o lege persană aspră, astfel încât, niciodată să nu iasă cineva viu de acolo.

Odată, însă, câţiva au reuşit să evadeze. Aceştia au informat greşit pe rudele tânărului că a murit în închisoare. După aceasta părinţii lui duceau de trei ori pe an ofrande la biserică pentru odihna sufletului lui, crezându-l mort.

Au trecut patru ani. Într-o zi, tânărul a reuşit să evadeze şi să se întoarcă în ţara lui. Uimirea părinţilor lui a fost de nedescris, întrucât nu l-au primit ca pe un evadat, ci ca pe unul care a fost mort şi a înviat.

Mai târziu i-au povestit cum, pentru odihna sufletului lui pomeneau în mod special numele lui la liturghiile Floriilor, Paştilor şi Postului Mare. Atunci tânărul le-a povestit emoţionat cum în acele zile i se arăta cineva în haine strălucitoare, care-l elibera puţin din lanţuri.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 20-21)