Să-i avem pe sfinți drept prieteni

Cuvinte duhovnicești

Să-i avem pe sfinți drept prieteni

    • copilă închinându-se la sfintele moaște
      Să-i avem pe sfinți drept prieteni / Foto: Oana Nechifor

      Să-i avem pe sfinți drept prieteni / Foto: Oana Nechifor

„M-am înfuriat”, spunea Starețul. „Două-trei zile m-a luptat ținerea de minte a răului. În cele din urmă, fiind aprins de râvnă, m-am rugat spunând: «Sfinte Vasile, Sfinte Teodore Studite, Sfântă Irina a Hrisovalantului, eu mă lupt pentru toate despre care voi învățați, și acum acesta este rodul de care mă bucur?». Și îndată sufletul meu s-a umplut de pace și dragoste față de toți părinții.”

Starețul Efrem Katunakiotul avea o deosebită evlavie la Sfântul Nectarie. Adeseori îl pomenea la Sfânta Liturghie, aprinzând lumânări în fața icoanei lui. Mergea și se închina la moaștele Sfântului ce răspândeau mireasmă și care se aflau la chilia părintelui Gherasim Imnograful de la Sfânta Ana Mică [1]. Iar atunci când avea o mare nevoie, îi ruga pe părinți să i le aducă la Katunakia, pentru binecuvântare. Când îl întrebau părinții de ce Sfântul Nectarie este considerat un sfânt atât de mare, Starețul răspundea: „Pentru că încă și astăzi mai este clevetit”.

Odată, Părintele Efrem a observat că grâul pe care îl aveau în magazie era plin de gărgărițe. Fiind singur cu starețul Nichifor, care era bolnav, îi era foarte greu să procure alt grâu. Atunci s-a rugat la Sfântul Nectarie, a făcut semnul Sfintei Cruci cu o bucată de vată deasupra moaștelor lui și a pus-o în grâu, după care nu s-a mai îngrijit de el. După câtva timp, atunci când a fost nevoie să macine grâu pentru a face pâine, acesta era foarte curat. Sfântul Nectarie făcuse minunea! De asemenea, o deosebită evlavie avea Starețul la Sfântul Mare Mucenic Mina și la Cuvioasa Muceniță Irina de Hrisovalant. Îi pomenea la Sfânta Liturghie, punând cereri fie pentru ca Sfântul Mina să-i găsească vreun lucru pe care îl căuta, fie pentru ca Sfânta Irina [2] să aducă pacea acolo unde era nevoie.

Altădată, râvnitorul Efrem, pe când era tânăr preot dorea să păstreze și după Sfânta Liturghie rodul duhovnicesc al acesteia. A cerut deci de la ceilalți bătrâni ai Katunakiei să anuleze tratațiile și discuțiile nevinovate de după Sfânta Liturghie, care sting flacăra ei duhovnicească. Însă aceia s-au împotrivit.

„M-am înfuriat”, spunea Starețul. „Două-trei zile m-a luptat ținerea de minte a răului. În cele din urmă, fiind aprins de râvnă, m-am rugat spunând: «Sfinte Vasile, Sfinte Teodore Studite, Sfântă Irina a Hrisovalantului, eu mă lupt pentru toate despre care voi învățați, și acum acesta este rodul de care mă bucur?». Și îndată sufletul meu s-a umplut de pace și dragoste față de toți părinții. Și am avut sentimentul că am dobândit o mare biruință. Timp de trei zile am simțit prezența unei copile de doisprezece ani, care era Maica Domnului.”

(Ieromonahul Iosif AghioritulStarețul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 86-88)

 

[1] La această chilie se află doar o părticică din moaștele Sfântului Nectarie.

[2] Irina în limba greacă înseamnă pace.