O, Grigore, dragul meu! Mi-ai adus aminte de copilăria și de adolescența mea. Eram tot în clasa a X-a și m-am dus la mănăstire, la Schitul Sitaru care ține de Mănăstirea Căldărușani. Eu verile mergeam la mănăstire, Grigore dragă. Și stăteam la mănăstire de la 15 iunie până la 15 septembrie. Acolo era părintele Damian stareț și părintele Gherasim, un monah îmbunătățit – absolvent de două facultăți: Facultatea de Drept și Teologie –, un mare monah cult și iubitor de Dumnezeu. Și-acești doi monahi minunați au reclădit viața monahală la Schitul Sitaru. Și am mers acolo toată vara și-am stat la schit și la miezonoptică și slujeam și așa de fericit eram.

Și când am venit acasă la bunicii mei în toamnă după clasa a X-a, pentru că am fost crescut de bunici, ca să încep din nou școala, m-am dus și i-am spus bunicului meu: „Bunicul meu, vreau să fiu monah! Vreau să devin monah!”. Și bunicul a zis: „Nu!”. „Cum adică? Cum adică nu vrei să mă lași să fiu monah, bunicule?”. „Nu! Te duci și faci armata, faci seminarul teologic dacă-ți place, după ce faci armată vorbești cu fete și dacă vorbești cu fete și vezi că-ți place să cunoști o fată, căsătorește-te! Dacă vezi că n-ai atracție către zona asta, călugărește-te. Dar nu vii la mine acum, la 17 ani, și-mi spui că vrei să fii monah. Te duci în mănăstire, după care te-ndrăgostești de-o fată și pleci din mănăstire. Nu, tată, nu! Nu faci asta!”.

Și bunicul meu a avut dreptate. La 16 ani și jumătate am intrat în seminarul teologic. În seminarul teologic am avut o prietenă, am cunoscut o fată. Am făcut Facultatea de Teologie, am cunoscut o fată care era atunci studentă la Teologie, soția mea de astăzi.

Deci Grigore, dragul meu, ai doar 17 ani. Ai răbdare, tată! Treci întâi prin niște experiențe. Vezi dacă vei cunoaște o fată, dacă îți va plăcea de o fată, dacă îți place viața asta bisericească, ai putea să mergi către preoție. Dar este prematur, Grigore, să spui de-acum că-ți dorești să fii monah. E prea devreme.

Dar nu e rău să mergi pe la mănăstire, să stai un weekend la mănăstire, să slujești, să vezi ce înseamnă ascultarea, să vezi cât de frumos este să faci ascultare. Să vezi cum e când te trimite starețul să rânești la vaci și la porci și să miroasă urât și tu să stai acolo cu dragoste și să te bucuri cu monahii și să spui „Doamne, Iisuse” acolo. Asta să faci! Pentru că în mănăstire nu înseamnă numai să stai și să citești cărți și să-i cânți lui Dumnezeu și slujbe. Pentru vizitatori, e feeric așa, acest peisaj. Tată, monahismul înseamnă ascultare, ascultarea de stareț! N-ai voie să faci nimic fără ascultare!

Grigore, stai aproape de Dumnezeu, tată! Fă Acatistul Domnului, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei Vestiri, catisme din Psaltire, 40 de mătănii pe zi, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Și te rogi Domnului. Roagă-te Domnului, Grigore, și Domnul va lumina inima ta! Și dacă rămâi în dragostea asta până mai târziu și ai această vocație, Doamne ajută, de ce nu? Dar tată, după 20 de ani vorbim despre asta. Pentru că e bine să treci prin niște etape ale creșterii tale, ale adolescenței tale și ale tinereții tale.