Am 30 de ani și mă obsedează trecerea timpului, că timpul trece prea repede. Acest sentiment sau stare mă chinuie uneori atât de tare încât nu mai pot să fac nimic și simt un gol imens în tot corpul, încât rămân împietrit în fața vieții. 

Maica Siluana: Această frică vine de la o negare. Până acum ai trăit la nivelul existențial. Trăiești în existență, încă nu ai intrat în viață. Fă o pauză și află că nu vei muri. Nu ai nevoie de timp, că ești veșnic. Veșnic! Nu te vei isprăvi niciodată. Vei trece prin morți și învieri. Ai murit de la sugar la copil, de la copil la adolescent, de la adolescent la tânăr, de la tânăr la matur, vei deveni bătrân… Uită-te la mine: sunt o babă bucuroasă. Nu te teme, e bine să fii bătrân! Să vă dea Dumnezeu să ajungeți bătrâni! Ei, da, „bătrânețe, haine grele”, dar altfel cine s-ar mai îndura să se dezbrace de acest om vechi ca să se îmbrace în cel nou!? Da, sunt grele aceste haine pentru că sunt pline de viață și au farmecul lor, să știți! O, ce farmec are viața! Și vine moartea, care e și mai minunată! Doare? Toată viața doare, dar merită pentru că e naștere la veșnicie! Dacă n-am fi veșnici ar trebui să ne spânzurăm acum. La ce să ne chinuim? Dar suntem veșnici, oameni buni! Să îndrăznim să ne bucurăm. Biruiește această împotrivire în fața veșniciei, intră în relație cu Dumnezeu, Care este veșnic și-ți dă bucuria că ești veșnic și vei scăpa. E o angoasă „de trecere”. Treci de la nivelul unei existențe care se trăiește, la o viață în care vei avea satisfacții și mare bucurie. Curaj! Acum te naști!