Au trecut alegerile locale. Unii vor fi bucuroşi, alţii trişti... Localităţile României respiră greu. Străzile, stâlpii, staţiile, parapeţii podurilor, indicatoarele drumurilor sunt colorate de afişele electorale care, parcă, au milă de cei ce le-au citit, de cei ce au trecut nepăsători pe lângă ele, de cei ce le-au rupt cu răutate sau de cei ce le-au admirat. Peste o zi, o săptămână, maxim o lună, toate afişele acestea vor fi gunoi, vor deveni morţii care au murit.

Acum 1800 de ani, Sextus scria: Un om credincios este un om ales, un om ales este un om al lui Dumnezeu. Patru ani, de acum înainte, vom avea timp să percepem dacă am ştiut sau nu să alegem oameni aleşi, adică oameni credincioşi, oameni cu frică de Dumnezeu. Noi, poporenii, ne alegem unii pe alţii în această viaţă pentru diverse responsabilităţi, funcţii, direcţii, uitând câteva lucruri esenţiale:

1. Oamenii nu-l pot alege pe Dumnezeu, din simplul fapt că există un singur Dumnezeu;

2. Chiar dacă sunt mai mulţi îngeri, omul nu-şi poate alege îngerul;

3. Omul nu-şi poate alege Părinţii. Preotul a fost întotdeauna considerat Omul lui Dumnezeu, Părintele, şi de aceea oamenii şi-au primit Părintele trimis de către Ierarh să-i slujească, nu l-au ales ei; este jalnic să auzi că preotul Cutare sau Cutare candidează, vrea să fie ales, prin faptul că vrea să fie ales el descalificându-se şi pierzându-şi menirea de trimis, schimbându-şi uşor numele de Părinte cu cel de popă. Astfel, drumul peiorativ de la sacra demnitate de Preot (Părinte) la marea dezamăgire de popă este atât de scurt şi de rapid încât rişti să nu-ţi dai seama când şi cum s-au petrecut toate, dar nu mai ai ce face;

4. Cei aleşi trebuie să aducă roade care să rămână (Ioan 15,16);

5. Înainte de alegeri exista o voie a poporului, după alegeri trebuie să rămână voia lui Dumnezeu (Romani 9, 11) pe care s-o împlinească şi poporenii şi cei aleşi;

6. Cel mai important principiu al alegerilor trebuie (trebuia) să fie cel al existenţei întru Dumnezeu, cea fără de prihană (Efeseni 1, 4);

7. Nu trebuie (nu trebuia) să urmărim voia (plăcerea) noastră, ci trebuie (trebuia) să urmărim şi în actul alegerii ce este bineplăcut lui Dumnezeu (Efeseni 5, 10);

8. Vorba lui Marin Preda, totul se consumă sub aceeaşi lumânare (Intrusul), îşi găseşte aplicarea şi aici, în sensul că şi după alegeri poporenii şi cei aleşi ai lor vor continua să vieţuiască în aceleaşi comunităţi, să-şi consume energiile împreună şi ar trebui şă lase deoparte tot ce a fost rău;

9. Cei aleşi trebuie să-i mulţumească lui Dumnezeu şi să se considere aleşi după ştiinţa lui Dumnezeu şi nu după a lor, să ceară Bisericii sfinţirea cea spre ascultare (I Petru 1, 2) şi

10. Dacă în alegerea noastră am refuzat măslinul pentru că era prea gras, smochinul pentru că era prea dulce, viţa de vie pentru că aducea prea multă veselie, atunci, trebuie, cel puţin patru ani să ne mulţumim şi cu umbra de mărăcine (Judecători 9, 8-15). Iată, un posibil decalog al alegerilor deja încheiate. Dacă ne-am regăsit sau nu, în cele spuse, timp mai avem spre meditaţie duhovnicească până la toamnă. Acum, unii bucurându-se, le amintim sfatul aceluiaşi antic Sextus: Fiindă eşti ales şi locuind în alcătuirea ta ceva din Dumnezeu, foloseşte-te aşadar de alcătuirea ta ca de o Biserică a lui Dumnezeu.

Pentru noi, poporenii de rând, rămâne întrebarea: am ales, oare, oameni aleşi?