Blestemul sau anatema este îndepărtarea noastră de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi fericirii; blestemul este moarte trupească şi sufletească. După cuvintele episcopului Teofan Zăvorâtul, acest blestem era prezent în următoarele cuvinte spuse primilor oameni: ...căci, în ziua în care vei mânca din el (pomul cunoaşterii binelui şi răului), vei muri negreşit (Facere 2, 17), desigur pentru cazul neîmplinirii acestei porunci.

Protopărinţii noştri nu au împlinit această poruncă, au căzut în păcatul strămoşesc şi blestemul a devenit realitate.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 36)