În anul 1998, la Bisericani, în locul în care s-a arătat Maica Domnului în stejar Sfântului Cuvios Iosif și ucenicilor săi în anul 1449, s-a construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. În interiorul acestui paraclis, acolo unde, de obicei, în biserici se află iconostasul Maicii Domnului, la Bisericani se poate vedea trunchiul stejarului care a fost tăiat în anul 1968, la ordinul autorităților comuniste, deoarece icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni – devenise loc de pelerinaj pentru sute și mii de oameni.

Paraclisul a fost sfințit la 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la arătarea Maicii Domnului. Tot prin eforturile monahilor de aici, s-au ridicat noi chilii și o gospodărie anexă, iar în prezent se lucrează la înveșmântarea cu pictură a noii biserici de piatră construite, ce poartă ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul. Temelia acesteia din urmă a fost pusă în anul 2003. Alături de ea se ridică un nou ansamblu mănăstiresc: chilii, clopotniță, arhondaric. Mai este mult de lucru și orice ajutor este binevenit.

Ce a mai rămas din vechiul ansamblu al așezării monahale

Trebuie să amintim faptul că din vechiul ansamblu al Mănăstirii Bisericani, călugărilor viețuitori de aici le-a rămas doar biserica voievodală, ce are ca hram praznicul Buneivestiri. În anul 2012 ea a împlinit cinci secole de când a fost construită. Iată ce s-a întâmplat cu celelalte imobile: În anul 1911, o parte din clădirile ce înconjoară biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani, au fost preluate în mod abuziv de vechiul Sanatoriu de la Bisericani, astăzi Spitalul de Ftiziopneumologie, iar în anul 1940, și cele care mai rămăseseră. Astfel monahii au fost nevoiți să se retragă mai la deal, la „Sfânta Iconiță”, unde se construiește actualul ansamblu mănăstiresc, cu dependințele sale.

Splendida biserică voievodală a Mănăstirii Bisericani, ascunsă astăzi de zidurile Spitalului de Ftiziopneumologie, își așteaptă, tăcută, restaurarea. Împodobită în interior cu vechi și prețioase sculpturi în lemn, dar și icoane vechi de sute de ani, ea e o nestemată uitată, ce se vrea repusă în valoarea sa de odinioară. Fisurile mari din pereți, atât la interior vestesc strigătul ei mut. Obștea sa se luptă s-o renoveze și s-o înveșmânteze în pictură, dar are nevoie de sprijin și de fonduri.