Turnul a fost construit în anul 1626, într-o perioadă de reconstrucție a mănăstirii, cu ajutorul donației mitropolitului Galaction de Elassona, și este cea mai bine conservată fortificație a Mănăstirii Iviron.

Turnul are o înălțime de 22,5 metri, iar laturile sale măsoară la bază câte 11 metri. Zidurile exterioare sunt din piatră, iar arcadele sunt din cărămidă, împodobite cu diverse ornamente ceramice.

Acest tip de turn de sine stătător, utilizat ca loc de refugiu și punct de observație, apare și în incinte (la Mănăstirile Dionisiu și Stavronichita) sau integrat în zidurile mănăstirilor (turnul lui Ioan Tzimiskis de la Marea Lavră și turnul Mănăstirii Dohiariu), diferențiindu-se de restul turnurilor prin dimensiune și funcționalitate. De asemenea, turnul de sine stătător poate avea o incintă specială, adesea adăugată ulterior, în funcție de necesitățile mănăstirii (Arsanaua Mandraki a Mănăstirii Marea Lavră și Turnul lui Milutin de la Hilandar).

La parter, unde în trecut erau adăpostite corăbiile, astăzi funcționează un atelier de prelucrare a lemnului. La ultimul etaj al turnului se află un paraclis închinat Sfinților Trei Tineri și Prorocului Daniel.