Este clar că apa nu spală sufletul. Ea curăţă aerul şi solul, poate să spele acoperământul vieţuitoarelor, inclusiv pielea omului. Efectele sale sunt enorme; serviciul său este nepreţuit. Dar ea nu poate înlătura necurăţia slinoasă a sufletului omenesc. Iudeii îşi spălau în mod constant pielea cu apă. Dar apa nu a putut niciodată să se atingă de necurăţenia sufletului lor. Şi impuritatea interioară s-a acumulat în ei, într-o aşa măsură încât dintr-o dată ea a răbufnit şi s-a revărsat peste preacuratul Domn Iisus Hristos; duhoarea s-a împrăştiat deasupra întregii lumi până în zilele noastre. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, traducere de Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 44)