Bagă de seamă ca în timpul rugăciunii să nu fie nici o barieră şi nici o oprelişte între tine şi Dumnezeu sau Preacurata Maica lui Dumnezeu, sau sfinţi; nici îndoială vicleană, nici o lenevie, nici o răceală, nici o pornire cu răutate împotriva aproapelui, nici o împătimire de cele ale vieţii, ci sufletul să se găsească cu Dumnezeu faţă către faţă fară nici cea mai mică oprelişte a păcatului. O, ce mare cinste i-a dat Dumnezeu omului îngăduindu-i să se apropie totdeauna de Dumnezeu pentru rugăciune şi comunicare, pentru pocăinţă, pentru mulţumire şi doxologie! Ce mare cinste este aceea de a avea drum deschis în fiecare zi la un împărat pământesc, de a-i vedea faţa, de a sta de vorbă cu el, de a fi vrednici de prietenia lui! Cu cât mai mare este cinstea de a avea drum deschis la Împăratul veacurilor (1 Tim 1, 17) cel fără de moarte şi nestricăcios şi a te desfăta de minunata Sa bunătate, frumuseţe, pace, dulceaţă, fericire, dreptate şi sfinţenie.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 342)