În Apus s-a creat mentalitatea că poţi să faci orice, dar aceasta te împiedică să fii al lui Hristos Cel ade­vărat. Noua Eră, de exemplu, promovează ideea că totul este îngăduit, de la satanism pînă la filosofiile cele mai înalte; numai smerenia, pocăința şi altele ca acestea sînt lucruri interzise. Psihologic sînt interzise; numai Hristos Cel adevărat este interzis. Căci sînt mulţi hristoşi — şi nu vorbesc numai de antihriştii care înşală pe mulţi — ci şi idei greşite despre Hristos Cel adevărat.

Trăim în această lume: Apusul vine şi la noi cu toate ale lui, dar aici aveţi o întemeiere pe care eu am simţit-o, deşi n-am trăit, în copilăria mea, foarte aproape de Biserică. Biserica ne dă, aş zice, nişte energii prin care înțelegem singuri anumite lucruri. Singur am înţeles (până la vîrsta de 13 ani am fost în România) că nu era nici o contradicţie între viziunea biblică despre creaţie şi ideile ştiinţifice, în măsura în care acestea din urmă erau adevărate (că nu sînt neapărat adevărate, că sînt doar teorii, ca evoluţia de exemplu, am înţeles mai tîrziu). Apusul însă n-a înţe­les aceste lucruri. S-a smintit la fiecare teorie ştiinţifică, s-a smintit la fiecare pas al ştiinţei omeneşti şi, astfel, oamenii s-au smintit şi au căzut din credința lor. Dacă ar fi fost ortodocşi, nu s-ar fi putut întîmpla asta. Căci Ortodoxia dă duh şi viaţă şi, cum spune Sfîntul Apostol Ioan, Viaţa era lumina oamenilor. Apusul este mai mult studiu şi intelect. Lumina omului este însă viaţa, vieţuirea. De aceea, Părinţii, după cuvîntul Domnului, caută mai mult către vieţuire decît către înţelegerea intelectuală.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 56-57)