Sfântul Arsenie cel Mare, temându-se să nu pătimească în cealaltă viaţă acest blestem şi îngrozire, s-a pedepsit şi s-a chinuit pe sine mai înainte, căci niciodată acest fericit nu a schimbat apa în care se aflau finicele şi stâlpările pe care le împletea, ci a lăsat-o aşa, ea facându-se după multă vreme prea puturoasă. Şi întrebat fiind de ce face aşa, răspundea că face de canon, pedepsindu-se pentru că s-a îndulcit în lume, în palatele împărăteşti, de multe miresme şi mirosuri aromate. Canonul al 16-lea de la Sinodul al VII-lea ecumenic hotărăşte că episcopii şi clericii care se ung cu miruri se cade să îndrepte [aceasta], iar dacă vor petrece în continuare în el [obiceiul acesta], să se dea certării.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 147)