Aşa e păcatul! Îşi arată covârşitoarea lui nebunie atunci când se termină, după ce se săvârşeşte! Întocmai ca omul beat; când toarnă în el mereu vin, nu-şi dă seama câtă vătămare îi aduce vinul; dar, mai târziu, află, pe propria lui piele, marele rău ce i-a pricinuit vinul; tot aşa şi păcatul: în timp ce se săvârşeşte, întunecă cugetul şi orbeşte mintea ca şi cum ar învălui-o cu un nor des; dar, mai târziu, conştiinţa revoltată chinuie mintea mai cumplit decât un acuzator şi-i arată nebunia faptei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Editura IBMBOR, 2004, p. 398)