Departe de Hristos, nu e decât mâhnire, melancolie, furie, supărare, amintiri ale loviturilor vieții, ale presiunilor și greutăților de tot felul. Doar de acestea avem parte fără Hristos. Orbecăim încoace și-ncolo și nu ne oprim nicăieri. Oriunde Îl aflăm pe El, fie și într-o peșteră, ne oprim și zăbovim acolo și ne temem să plecăm, ca nu cumva să-L pierdem. Citiți și veți vedea cum asceții care L-au cunoscut pe Hristos nu au mai vrut să-și părăsească peșterile, ci au dorit să rămână acolo, unde L-au simțit aproape.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Traducere din limba greacă de Prof. drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 18)