Valul ispitei de obicei se desfăşoară aşa: mai înainte de toate ni se înfăţişează în gânduri ceva rău sau ochiul vede ceva rău şi ceea ce a văzut stârneşte gânduri rele. Aceasta este provocarea. Şi aici nu este nici un păcat; căci şi una şi cealaltă năvălesc fară voia noastră... Dacă voi, imediat ce simţiţi că este ceva rău, vă împotriviţi lui şi vă îndreptaţi către Domnul, faceţi ceea ce trebuie - nevoinţă duhovnicească. Dar, dacă nu vă împotriviţi, ci începeţi să vă gândiţi şi vă gândiţi fară să vă întoarceţi de la rău şi iară să urâţi răul, atunci nu mai este bine. Sufletul începe să se clatine... Şi nici aici nu există încă păcat, dar pasul spre păcat este deja făcut. Şi vă vin gânduri rele, de care nu puteţi scăpa. Să vină - aceasta este lucrarea vrăjmaşului... Însă, de vreme ce nu le arătaţi nici cea mai mică bunăvoire, ci imediat vă întoarceţi de la ele şi rămâneţi în această întoarcere, sunteţi în bună stare. Aşadar, să ştiţi: au venit gândurile rele, să le izgoniţi; au venit iarăşi, iarăşi să le izgoniţi, şi aşa să faceţi, fară să încetaţi, până când vor pleca. Când vor pleca, înseamnă că vrăjmaşul a luat-o la fugă. Însă el iarăşi va veni... Şi atunci iarăşi trebuie să faceţi acelaşi lucru... Aşa au şi hotărât părinţii-nevoitori: dacă omul va alunga primul gând rău — provocarea prin aceasta va curma lupta...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 79)