Cel ce are zavistia şi invidia, tuturor este împotrivitor, că nu voieşte ca altul să fie cinstit mai înainte de el. Pe cei ce sporesc îi micşorează şi celor ce bine călătoresc le pune sminteli; pe cei ce drept vieţuiesc îi prihăneşte şi pe cei cucernici îi urăşte; pe cel ce posteşte îl numeşte măreţ în deşert, iar pe cel sârguitor la cântarea de psalmi, iubitor de arătare; pe cel îndemânatic în slujire, nesăţios şi pe cel deştept în lucruri, iubitor de slavă; pe cel iubitor de osteneală în Scripturi, nelucrător, iar pe cel iscusit în răspunsuri, lacom cu pântecele. Niciodată nu se bucură zavistnicul de sporirea altuia. Dacă vede pe cel ce se leneveşte, nu-l deşteaptă, ci mai vârtos îl îndeamnă spre cel rău. Când va vedea pe cel ce doarme în timpul rugăciunii, nu îl trezeşte, ci mai vârtos şi linişte îi dă. Dacă va vedea pe frate odihnindu-se, îl cleveteşte; dacă îl va vedea în greşeli, înaintea tuturor îl batjocoreşte.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături, vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 85)