Sunt o persoană optimistă și veselă. Deși în sinea mea sunt sensibil, mereu am reușit să-mi ascund această latură sau, cel puțin, așa cred. Astăzi simt nevoia să mă deschid, să mărturisec ce simt. De dimineață, 'nea Vasile a bătut toaca și a tras clopotul, după care a plecat acasă. Așa i-am spus eu. Inițial, i-am transmis să nu mai vină deloc, căci o să trag eu clopotul sau am să-l trimit pe cântăreț – dar a insistat foarte mult ca măcar prin atât să participe și el la slujba de Buna Vestire…

Am mers și am slujit Sfânta Liturghie luându-i cu mine în inimă și rugăciune pe toți enoriașii, chiar și pe cei care nu vin de obicei la biserică. După slujbă, m-am dus să o vizitez pe matușa Maria, căci despre ea vreau să vă vorbesc. Mătușa Maria sau „mătușa mea”, cum îmi place mie să o numesc, este o persoană singură. Soțul său a murit acum mulți ani, iar cât au fost împreună nu au avut copii. De ea se îngrijește fratele ei în vârstă de 84 ani, care locuiește împreună cu soția lui la câteva sute de metri mai departe. Eu o vizitez des pe mătușa mea și îi duc mereu câte ceva – pentru că așa consider că trebuie să mergi la cineva în vizită, mai ales dacă este în vârstă. La 93 ani, mătușa Maria citește fără ochelari. Singura ei problemă este că se deplasează din ce în ce mai greu.

Are o înțelepciune și o luciditate rar întâlnite! Deși sunt preot, când merg la matușa Maria, mai mult ascult. Cunoaște foarte bine Sfintele Scripturi din care, cu smerenie, îmi citește și mie. Îmi vorbește cu ușurință din Sfinții Părinți și are câte o explicație pentru orice, atât din experiența ei de viață, cât și din cărțile pe care le-a avut și pe care le-a citit cu mult timp în urmă.

Am vizitat-o pe mătușa Maria dar, pentru a o proteja, i-am lăsat alimentele la ușă. Mi-au lipsit mult sfaturile ei. Astăzi m-am întors acasă mai sarăc. Nădăjduiesc că Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin această încercare – iar persoanele dragi așa, ca mătușa Maria, ne vor rămâne sănătoase. Încă mai avem mult de învățat de la ele.

(Pr. Cristian Ursulianu)