Moartea este urmarea păcatului, spune Apostolul Pavel, deci moartea în sine nu este păcat. Prin urmare, când Hristos asimilează în Sine pe toate cele omeneşti - afară de păcat - asimilează, dar, şi experienţa morţii. Toate câte le-am bolit, le-a preluat şi Hristos ca să le tămăduiască. A trecut prin toate stările omeneşti, "a trecut prin toate vârstele omului" - cum spunea Sf. Grigorie Teologul în "Cuvânt la Botezul Domnului" - "a fost şi prunc, şi copil, şi adolescent, şi adult; a trăit agonia şi a gustat şi moartea". Dar pentru ce - vom întreba - pentru ca pe orice treaptă a vieţii să nu fim niciodată singuri. Aşadar, faimoasele cuvinte "fiecare moare singuratic" nu sunt nicidecum creştine: de la moartea lui Hristos încoace, nimeni nu mai moare în singurătate. Fiecare avem opţiunea să murim împreună cu Hristos, pentru ca astfel să şi înviem împreună.