Hristos a ridicat femeia la treapta la care Dumnezeu a lăsat-o dintru început să existe, dar pe care societatea a aruncat-o în foarte adânci prăpastii. El a ridicat femeia, născându-se din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, apoi participând la nunta din Cana Galileei, dar şi demonstrând Apostolilor ce importantă este femeia şi ce stabilă poate să fie ea, neînfricoşându-se de tot ce s-a întâmplat la Răstignire.

Şi după aceea, arătându-se Mariei Magdalena şi femeilor mironosiţe după Înviere; sunt multe care ne conduc la această idee. Relaţia de supunere a femeii rămâne valabilă doar în sensul recunoaşterii relaţiei Biserică–Hristos şi Hristos–Biserică şi atât.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2001, p. 166)