A zis iarăși această maică: „Învățătorul este dator să fie străin de iubirea de stăpânire, de iubirea de argint, de slava deșartă, departe de mândrie, nebatjocorindu-se de lingușire, neorbindu-se de daruri, de pântece nebiruindu-se, nestăpânindu-se de mânie, ci îndelung răbdător, blând cu toată puterea, smerit cugetător mai ales, îngăduitor și suferitor, purtător de grijă și iubitor de suflete”.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 100-101)