Şi acolo la Patriarhie venea fel de fel de lume din Bucureşti. Iar după o vreme m-au mutat la Antim. Mi-au dat chilie unde e paraclisul. Mi-a dat de am spovedit pe toţi studenţii de la Teologie, erau şi maici, şi stareţa care e acum la Agapia. Şi era în Postul Sfintei Mării. Şi studenţii noştri unii au mâncat de frupt. Dar maicile n-au mâncat, ele şi-au luat mâncare de post şi n-au mâncat niciuna. Mai tari au fost femeile decât ei. Şi eu, când am văzut, i-am oprit de la împărtăşit pe toţi care au mâncat de frupt. A venit vlădica Teoctist: "Părinte duhovnic, ce ai făcut cu studenţii?” Zic: "Preasfinţite, n-am făcut nimic.” I-ai oprit”. "Nu eu! Dumnezeieştile canoane, preasfinţite”. "Are să se supere patriarhul”. "N-am voie. Eu trăiam cu o cartoafă la Vadu Negrilesei şi m-aţi adus aici ca să dezleg posturile? Niciodată nu vă dezleg!”. Numai ce văd că mă cheamă la telefon către seară. Eu mai aveam de mărturisit maicile care făceau pictură bizantină, când mă cheamă patriarhul la el. Era pe scaun acolo: "Părinte Ilie, dar ce ai făcut cu studenţii?”. "N-am făcut nimic, preafericite!”. "A-ha-ha-ha, măi, da’ bine le-ai făcut! Măi, da bine le-ai făcut! Să ştie că mai avem duhovnici în România! Măi, ce fel de credincioşi sunt ăştia care nu ţin posturile, bine le-ai mai făcut, măi!”. Avea o bucurie patriarhul, m-a luat în braţe şi m-a sărutat! "Bine că mai avem duhovnici!”. Zic: "Preafericite, mă aduci de la rădăcinile brazilor, din pustiu, ca să dezleg eu postul la Bucureşti, Postul Sfintei Mării care e aşa de scurt? Nu se poate!”. "Brava, părinte!”. Apoi a ţinut o predică la facultate: "Vezi că mai avem duhovnici? Vezi că mai este câte unul în ţara asta? Cum, măi? El săracul cum trăieşte acolo şi voi aici tineri nu puteţi?”.

(Mânca-v-ar Raiul!, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2009, p. 79)