Biserica este fără de început, fără de sfârşit, veşnică, precum întemeietorul ei, Dumnezeu Cel în Treime, este fără de început, fără de sfârşit, veşnic. Biserica este nezidită, precum Dumnezeu este nezidit. Ea există mai înainte de veci, mai înainte de îngeri, mai înainte de crearea lumii. Înainte de întemeierea lumii (Efes. 1, 4) spune Apostolul Pavel. Este aşezământ dumnezeiesc în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii (Col. 2, 9). Este întruchiparea înţelepciunii celei de multe feluri a lui Dumnezeu. Este taina tainelor. Ea există în chip nevădit, şi s-a făcut vădită în anii cei mai de pe urmă (I Petru 1, 20). Biserica rămâne neclintită, deoarece este înrădăcinată în iubirea şi în înţeleapta pronie a lui Dumnezeu. Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi alcătuiesc Biserica cea veşnică. În gândirea şi în iubirea Dumnezeului Celui în Treime existau de la început şi îngeri şi oameni. Noi, oamenii, nu ne-am născut acum; înlăuntrul atotcunoaşterii lui Dumnezeu existam mai înainte de veci.

(Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire, p. 149-150)