Învăţătoare, singură învăţătoare, să-ţi fie Biserica lui Dumnezeu Celui viu, stâlpul şi întărirea adevărului (I Tim. 3, 15). În ea este lumina cunoştinţei celei nestrămutat adevărate. În afara ei este beznă şi întuneric, unde stăpânitorul acestei lumi a pus scaunul său învăţătoresc şi orbeşte înţelegerea celor ce iau aminte la el şi nu vor să asculte glasul Bisericii, din pricina că sunt lumeşti. Iată piatra de încercare: ce nu se potriveşte cu învăţătura Bisericii, e glasul părintelui minciunii. Ia aminte şi păzeşte-te curat de căderea aceasta. Iată încă un semn: cuvântul adevărului înstăpâneşte pace adâncă, tihnă şi dulceaţă în inima credincioasă, pe când cuvântul celor mincinoşi stârneşte închipuiri şi îndoieli şi, la fel ca apa sărată, aprinde setea de cunoaştere, ferecând mintea, ca pe un rob, într-o pustie întunecată, unde nimic nu este sigur. Fără povăţuitori foarte apropiaţi este cu neputinţă a trăi în sfinţenie pe pământ. Pe aceştia îi vei găsi în Biserică, unde Duhul Sfânt îi pune să pască turma lui Hristos. Roagă-L pe Domnul să-ţi dăruiască ceea ce este de bună treabă. În ceasul când va fi nevoie, El îţi va grăi cuvânt de mângâiere chiar şi fără să I-o ceri tu. Duhul lui Dumnezeu te va învăţa ce se cuvine să spui, şi vei auzi de la El ce vrea de la tine Dumnezeu. Fereşte-te, totuşi, şi în această privinţă de duhurile amăgitoare. Smerenia şi obiceiurile line îl împodobesc pe povăţuitorul adevărat, iar unde este pompă în cuvânt şi în viaţă, acolo este amăgire. la aminte la aceasta, şi te vei mântui!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Știința rugăciunii, Editura Sophia, București, 2008, p. 30)