Resfinţirea bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Hlipiceni este un eveniment binecuvântat pentru Biserica noastră în general, şi în mod special pentru comunitatea acestei localități botoșănene, care se adună aici pentru rugăciune, păstrând vie flacăra credinţei ortodoxe în aceste ţinuturi străvechi româneşti.

Această biserică a fost ctitorită la începutul secolului al XIX-lea de către marele vornic logofăt Alexandru (Săndulache) Sturza de la Ruginoasa. Biserica iniţială a fost construită din cărămidă, pe temelie de piatră, iar de-a lungul timpului, a cunoscut mai multe transformări.

Astfel, sunt consemnate următoarele lucrări: în anul 1850, pardoseala de lut a fost înlocuită cu una din piatră; în anul 1891, au fost efectuate reparații şi a fost înlocuită catapeteasma; între anii 1913-1921, au fost realizate lucrări de extindere a bisericii, turla clopotniței fiind integrată în lăcașul de cult; în anul 1950, au fost efectuate lucrări de reparație a clopotniței, iar în anul 1960 a fost restaurat exteriorul bisericii.

După Revoluția din 1989, biserica a fost reparată parţial, fiind resfinţită în timpul păstoririi noastre ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, de către Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor de atunci, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoșăneanul, actualul Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

Ajunsă într-un grad avansat de degradare, biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Hlipiceni a fost restaurată printr-un proiect care s-a desfăşurat în perioada 2018-2022, finanțat prin Compania Naţională de Investiții – CNI, precum şi din unele donaţii.

Biserica a fost restaurată şi înfrumusețată în întregime, de la fundație până la acoperiș, în exterior şi interior, prin grija Părintelui Arhimandrit Ciprian Grădinaru, fiu al satului Hlipiceni.

Fiind iubitor al frumuseţii Casei lui Dumnezeu, Părintele Ciprian a inițiat şi susţinut acest șantier de restaurare, consolidare şi înfrumuseţare a vechii biserici a satului natal, unde a primit taina Sfântului Botez, evidențiind astfel importanţa căutării încă din lumea aceasta a frumuseţii veşnice din Împărăţia Cerurilor.

Acest sfânt lăcaş beneficiază acum de o structură nouă de rezistență, acoperiș nou, mobilier nou, catapeteasmă nouă, pictură interioară nouă, obiecte noi bisericeşti, pardoseală de marmură, centrală termică, clădiri anexe, gard împrejmuitor şi o incintă deosebită, împodobită cu două troițe.

Resfinţirea unei biserici înseamnă în istoria unei comunităţi un moment sfânt şi solemn prin care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat şi în acelaşi timp se cere harul Lui sfințitor ca această lucrare – ofrandă a clerului şi credincioşilor – să fie sfinţită aşa cum sfințim în biserică darurile pe care le aducem la Sfântul Altar.

Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica sfințită este în același timp darul oamenilor adus lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu pentru oameni, deoarece aceasta a devenit prin sfinţire Casa Preasfintei Treimi, în care se adună creştinii rugători pentru a celebra în iubirea milostivă a Preasfintei Treimi. De aceea, la sfârşitul slujbei de sfinţire se cântă: „Această biserică, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfințit sufletele noastre!”

Prin urmare, o biserică în care se săvârșesc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunităţii credincioşilor şi asupra localității în care a fost construită şi sfinţită această biserică.

Sfinţirea bisericii ne invită, de asemenea, la sfinţirea vieţii noastre, ca înnoire a omului după chipul lui Hristos sau ca sălășluire a vieţii lui Hristos în viaţa noastră (cf. Galateni, 2, 20).

Din acest motiv, după sfinţirea noii bisericii, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă din Altar, fiecare rugându-se lui Dumnezeu să sfințească viaţa lui aşa cum a fost sfinţită biserica nouă sau reînnoită.

În încheiere, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfăşurat cu multă dăruire şi iubire jertfelnică la această biserică.

În mod deosebit, felicităm pe Părintele Arhimandrit Ciprian Grădinaru, care a devenit unul dintre ctitorii bisericii din satul natal. Ca semn al preţuirii şi binecuvântării noastre, îi conferim CRUCEA PATRIARHALĂ pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române.

Totodată, felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pe toţi credincioşii acestei parohii, pe părintele paroh, pe toţi donatorii şi ajutătorii acestui sfânt lăcaş, în frunte cu doamna Manuela Pătrăşcoiu (Director General al CNI), precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ocrotească această biserică şi pe toţi închinătorii şi binefăcătorii ei, dăruindu-le pace şi bucurie, sănătate şi mântuire, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria Bisericii lui Hristos.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române