Slujba de târnosire şi Sfânta Liturghie au fost săvârşite de IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu PS Antonie, Episcop de Bălți, PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Ieronim, Episcopul Daciei Felix, PS Macarie, Episcopul Ortodox al Europei de Nord, PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal și PS Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

De asemenea, pentru a încununa acest moment prin împreună-rugăciune, părtași la eveniment au fost reprezentanți ai autoritătilor locale, personalităti din lumea academică și culturală, dar și o parte dintre preoții parohi, alături de stareţii şi stareţele de la mănăstirile din zonă. Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhii au făcut parte, de asemenea, Părintele Arhimandrit Ciprian Grădinaru, fiu și cetățean de onoare al comunei și eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

Credincioșii care au participat la însemnatul eveniment, s-au putut închina la racla cu mâna Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Mare făcător de minuni şi grabnic ajutător, adusă de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Visarion a rostit un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța rugăciunii personale și a celei obștești în iconomia mântuirii noastre:

„Iubiți credincioși, această biserică este o candelă aprinsă, așa cum a fost și până acum, de aproape 200 de ani, pe aceste plaiuri binecuvântate ale Botoșanilor, arătând credința înaintașilor noștri, dar și dragostea și jertfelnicia celor de astăzi, care au înfrumusețat-o și au restaurat-o atât de frumos, încât de astăzi înainte, glasul clopotelor, ca și trâmbițele de argint ale îngerilor vă vor chema pe dumneavoastră să lăsați acasă toată grija cea lumească și să alergați către acest Sion duhovniceasc pentru a vă întâlni cu Hristos, cel minunat întru sfinții Săi. Cu El și cu Maica Domnului, cu Sfinții Apostoli, cu Sfântul Ierarh Nicolae, care este prezent astăzi și în chip fizic, prin sfintele lui moaște la biserica lui din această localitate și cu toți sfinții lui Dumnezeu. Trebuie, așadar, să înmulțim rugăciunea, pentru că trăim vremuri de criză duhovnicească, iar aceasta se întâmplă din lipsa rugăciunii. Noi, oamenii, ne rugăm foarte puțin sau nu știm să ne rugăm și, de aceea, ar trebui să ne adresăm Mântuitorului, cum au făcut-o Sfinții Apostoli: «Doamne, învață-ne să ne rugăm!». Și avem, iată, Rugăciunea Domnească, o rugăciune cuprinzătoare, o rugăciune a iubirii, a dragostei milostive față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. Se cuvine, deci, ca și la Sfânta Biserică, dar și la casele noastre, dimineața și seara, în clipele de răgaz, să ne cufundăm în apa sfântă și binecuvântată a rugăciunii. A rugăciunii de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, a rugăciunii de preamărire pentru darurile pe care El ni le face mereu și cu binecuvântare din înălțimea cerului și apoi a rugăciunii de cerere ca să avem cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre, după cum ni s-a spus: «Cereți și vi se va da!»”.

În continuare, PS Părinte Varlaam a dat citire mesajului transmis de către Părintele Patriarh Daniel, care a subliniat, pe lângă istoricul sfântului locaș, faptul că biserica este „un semn de binecuvântare asupra comunităţii credincioșilor”:

„Resfinţirea unei biserici înseamnă în istoria unei comunităţi un moment sfânt şi solemn prin care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat şi în acelaşi timp se cere harul Lui sfințitor ca această lucrare - ofrandă a clerului şi credincioşilor - să fie sfinţită aşa cum sfințim în biserică darurile pe care le aducem la Sfântul Altar. Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica sfințită este în același timp darul oamenilor adus lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu pentru oameni, deoarece aceasta a devenit prin sfinţire Casa Preasfintei Treimi, în care se adună creştinii rugători pentru a celebra în iubirea milostivă a Preasfintei Treimi. De aceea, la sfârşitul slujbei de sfinţire se cântă: „Această biserică, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfințit sufletele noastre!”. Prin urmare, o biserică în care se săvârșesc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunităţii credincioşilor şi asupra localității în care a fost construită şi sfinţită această biserică. Resfințirea unei biserici înseamnă, în istoria unei comunități, un moment sfânt și solemn, prin care se aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat și, în același timp, se cere Harul lui sfințitor, pentru ca această lucrare, ofranda clerului și a credincioșilor, să fie sfințită așa cum sfințim în biserică darurile pe care le aducem la Sfântul Altar. Ca spațiu de rugăciune, biserica sfințită este, în același timp, darul oamenilor adus lui Dumnezeu”. [...] Felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pe toţi credincioşii acestei parohii, pe părintele paroh, pe toţi donatorii şi ajutătorii acestui sfânt lăcaş, în frunte cu doamna Manuela Pătrăşcoiu (Director General al CNI), precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească”.

Un cuvânt de învățătură a fost rostit și de către IPS Părinte Teofan, care a mulțumit credincioșilor din parohie, precum și Părintelui Ciprian Grădinaru pentru întreaga implicare:

Ce ne grăiește nouă o biserică nouă sau nou-restaurată, cum este biserica de aici? Ce mesaj este adresat nouă, ce cuvânt de luat-aminte grăiește o sfântă biserică? Bisericile care sunt răspândite de-a lungul și de-a latul pământului ne spun că există Dumnezeu. Că de foarte multe ori, în viața noastră, uitam de existența Lui. Biserica ne spune: „luați aminte la voi înșivă și nu mai abordați viața voastră, a celor din jur sau viața lumii doar prin prisma economicului, politicului, socialului, ci referiți-vă și la Dumnezeu, pentru că în mâna Sa se află totul”. Apoi, o biserică ni se adresează spunându-ne să nu mai trăim viața în perspectiva cimitirului, a morții, ci să încercăm a ne trăi viața în perspectiva veșniciei, pentru că nu mormântul, nu groapa, nu așezarea în mormând este sfârșitul vieții, ci moartea este o trecere spre Împărăția lui Dumnezeu. Nu cădem întru neființă, ci ajungem cu adevărat la Adevărata Ființă. În al treila rând, în Biserică se petrec lucruri minunate - schimburi de vieți între om și Dumnezeu. Omul dă viața lui Domnului, iar El așează viața Sa în Trup și Sânge și ni le oferă spre împărtășire. Apoi, Biserica este spital duhovnicesc, adunare euharistică în care noi, oamenii, ne adunăm să aducem slavă lui Dumnezeu. Ne bucurăm că și biserica din Hlipiceni a primit haină frumoasă și Îi mulțumim lui Dumnezeu că a găsit oameni adevărați care să se aplece stării bisericii de aici și au adus-o, împreună cu ajutorul multor prieteni de aici și din străinătate, la forma pe care o putem contampla acum” [...]. Mulțumirea noastră se adresează obștii întregi a satului și, în primul rând, lucrării și implicării statornice, adânci și mult consistentă a Părintelui Arhimandrit Ciprian, căci, în ultimii ani, o parte a inimii sale a fost aici, încercând să pună în funcțiune toate mecanismele necesare pentru ca astăzi noi să ne bucurăm de această sfântă și dumnezeiască sărbătoare”?.

În semn de apreciere a eforturilor și activității rodnice desfășurate în ultimii ani, părintele paroh Cristian Ferariu a fost hirotesit întru iconom stavrofor, primid crucea, bederniţa şi brâul roşu. La rândul său, acesta, a transmis mulţumiri IPS Părinte Teofan pentru grija părintească din toți acești ani, ierarhilor, cât şi credincioşilor care au ţinut să ia parte la acest eveniment, precum și Părintelui Ciprian Grădinaru pentru toată dragostea pe care a revărsat-o prin darurile pe care le-a făcut de-a lungul timpului, devenind unul dintre principalii ctitori ai lăcașului de cult.

Ca o încununare a întregii activități pastorale, misionare și administrative, Părintele Ciprian Grădinaru a primit Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. Totodată, ctitorii și binefăcătorii parohiei au fost răsplătiți de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei cu distincții de vrednicie.

Lucrări de reabilitare a locaşului de cult

Biserica iniţială a fost construită din cărămidă, pe temelie de piatră, iar de-a lungul timpului, a cunoscut mai multe transformări. Astfel, sunt consemnate următoarele lucrări: în anul 1850, pardoseala de lut a fost înlocuită cu una din piatră; în anul 1891, au fost efectuate reparații şi a fost înlocuită catapeteasma; între anii 1913-1921, au fost realizate lucrări de extindere a bisericii, turla clopotniței fiind integrată în lăcașul de cult; în anul 1950, au fost efectuate lucrări de reparație a clopotniței, iar în anul 1960 a fost restaurat exteriorul bisericii. După Revoluția din 1989, biserica a fost reparată parţial, fiind resfinţită în timpul păstoririi Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, de către Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor de atunci, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoșăneanul, actualul Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. În ultimii ani, s-a reușit schimbarea în totalitate a acoperișului, pavoazarea cu marmură și montarea unei centrale termice performante. Prin contribuția Părintelui Ciprian Grădinaru, obiectele de cult care împodobesc locașul de cult au fost înnoite la Atelierele Patriarhiei Române, iar pictura în ulei a fost realizată de către o echipă de pictori condusă de Nazarie Melniciuk, din Cernăuți – Ucraina, în vara acestui an.