Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal și drept-credincioșilor creștini

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Cinstind pe cei ce au strălucit prin viețuirea lor sfântă și s-au făcut îndrumători oamenilor prin faptă și cuvânt, împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Despre ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe acești sfinți Biserica îi cinstește cu laude și cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).

Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria. Acești mari nevoitori și iubitori de Dumnezeu au viețuit mânați de dragostea lor față de Dumnezeu, fiind iubitori de liniște și de rugăciune.

Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroieşti, din ținutul Botoșanilor, în familia bine-credincioșilor creștini Ioan și Ecaterina Olaru, care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu zece copii. A primit la botez numele Petru. În octombrie 1921, la vârsta de 24 de ani, a intrat în obștea Schitului Cozancea. La 9 iunie 1922 a fost tuns în monahism, primind numele Paisie. În anul 1931, iubind foarte mult viața de liniște, Cuviosul Paisie s-a retras în pădurea din apropierea schitului, construindu-și o mică chilie cu un paraclis de lemn. În 1933, a luat asupra sa o rânduială de viețuire și mai aspră, îmbrăcând schima cea mare. La 14 octombrie 1943, a fost hirotonit ieroschidiacon, iar după patru ani, la 4 aprilie 1947, ieroschimonah și, apoi, a fost numit egumen al Schitului Cozancea, pe care l-a condus aproape un an de zile. În anul 1948, a primit binecuvântarea să se retragă la Mănăstirea Sihăstria, un loc pustnicesc de nevoință, unde era stareț ucenicul său din tinerețe, Sfântul Cuvios Cleopa. Blând și smerit întru toate, Sfântul Paisie a fost rânduit să povățuiască și să mărturisească pe credincioșii care veneau în număr tot mai mare la Sihăstria, atrași de viața aleasă a acestui părinte duhovnicesc. În anul 1949, Cuviosul Paisie l-a urmat pe ucenicul său, Sfântul Cleopa, la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, unde acesta fusese numit stareț. În primăvara anului 1954, a revenit la Mănăstirea Sihăstria, unde era mai multă liniște, îndeplinind ascultarea de duhovnic timp de peste 35 de ani, până la sfârșitul vieții sale. Îndeletnicindu-se cu rugăciunea stăruitoare, cu postul aspru și cu spovedania zilnică a călugărilor și a mirenilor, Sfântul Paisie a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din țară. Între anii 1972-1985, fiind iubitor de singurătate, s-a nevoit la Schitul Sihla, aproape de Peştera Sfintei Teodora. În ultimii ani ai vieții sale pământești, Cuviosul Paisie a fost încercat de multe suferințe trupești, pe care le-a primit cu multă credință, arătând îndelungă și pilduitoare răbdare. În 1985, a revenit la Sihăstria, unde a continuat să poarte de grijă fiilor săi duhovnicești, dându-le sfaturi până în ultimele zile ale vieții sale. Pentru asprele sale nevoințe, pentru smerenia și dragostea sa, a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii, al tămăduirii și al facerii de minuni. La 18 octombrie 1990, în vârstă de 93 de ani, Sfântul Paisie și-a încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, mutându-se la cereștile lăcașuri.

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria s-a născut în 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, județul Botoșani, în familia lui Alexandru și Ana Ilie, țărani drept-credincioși, binecuvântați de Dumnezeu cu zece copii. Sfântul Cleopa a fost al cincilea dintre copii și a primit la Botez numele Constantin. În 1929, la vârsta de 17 ani, tânărul Constantin a intrat în obştea Schitului Sihăstria Secului, aflat sub povățuirea starețului isihast Ioanichie Moroi. S-a ostenit aici împreună cu fraţii săi, Vasile şi Gheorghe, cel din urmă devenit monah, cu numele Gherasim. Aceștia au plecat la Domnul, fiecare la vârsta de 26 ani. Păşind pe treptele desăvârşirii monahale, fratele Constantin a trecut prin multe ascultări, însă cel mai mult s-a ostenit ca păstor la oile schitului. Acolo a fost adevărata sa școală, unde a învățat cum să se roage de la pustnicii pe care i-a întâlnit în pădurile din împrejurimi şi a dobândit o cunoaştere adâncă a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinţilor Părinţi. În anul 1937, fratele Constantin a primit prin mâinile egumenului Ioanichie Moroi chipul îngeresc al călugăriei. Îmbolnăvindu-se starețul său, Cuviosul Ioanichie, în anul 1942, l-a numit urmaș al său la conducerea schitului. Atrași de cuvintele şi viaţa pilduitoare ale Cuviosului Cleopa, mulți tineri s-au alăturat obştii care ajunsese să numere peste 50 de viețuitori. De aceea, în anul 1947, schitul a fost înălțat la rang de mănăstire, tânărul stareț fiind hirotesit arhimandrit. Patriarhul Justinian Marina, văzând darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Cleopa, l-a numit, în anul 1949, stareţ al mănăstirii voievodale Slatina, dându-i sub ascultare, în acelaşi timp, alte șapte mănăstiri şi schituri: Sihăstria, Rarău, Moldoviţa, Sihla, Cămârzani, Râşca și Orata. În repetate rânduri, a fost cercetat şi ameninţat de comuniști, viaţa fiindu-i pusă în primejdie. A urmat o perioadă grea în care, de mai multe ori, s-a retras în pădurile din jur pentru a nu fi închis, nevoindu-se asemenea marilor pustnici din vechime. În anul 1954, Patriarhul Justinian Marina l-a chemat din pustie şi l-a trimis pentru a întări viaţa duhovnicească din mai multe mănăstiri din ţară. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în anul 1956, unde a stat până în 1959, anul în care a început o aspră prigoană împotriva călugărilor. Cuviosul Cleopa a luat din nou calea munţilor şi a pădurilor, vieţuind vreme de cinci ani departe de prigonitorii atei. În anul 1964, după aproape zece ani de viaţă pustnicească, odată cu slăbirea prigoanei comuniste, înduplecat de cererile părinților din Sihăstria, s-a reîntors la mănăstire. Dragostea, milostenia, răbdarea, rugăciunea şi darul său de a răspunde pe înțeles întrebărilor atrăgeau necontenit pelerinii la chilia sa. Predica, sfătuia şi spovedea ore în şir, dar găsea timp şi pentru a scrie lucrări folositoare pentru credincioşi. După o viaţă sfântă de nevoinţă şi slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor, Cuviosul Cleopa, cunoscându-și mai dinainte sfârșitul, s-a mutat la veșnicele lăcașuri, în ziua de 2 decembrie 1998, după trecerea la cele veșnice arătându-se grabnic ajutător și făcător de minuni.

Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestor Sfinți Cuvioși Părinți, luând aminte la râvna lor vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-măritor ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei, celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, 

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte și în veci, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, să fie numărați între sfinții Bisericii și să fie pomeniți cu cântări de laudă în ziua lor de prăznuire, la 2 decembrie în fiecare an, urmând ca aceștia să fie înscriși în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, să li se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipurile lor să fie zugrăvite la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți cuvioși de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. 

Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, mai rânduim ca ei să fie și ocrotitori al unor biserici noi sau reînnoite. 

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, pe care îl aducem la cunoștința preacuviosului cin monahal, a preacucernicului cler și drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română. 

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 7 august, anul mântuirii 2025, la hramul Mănăstirii Sihăstria, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

†  D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Dimpreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod