Blândețe și bunătate
Era un bătrân care locuia aproape de o chinovie și era foarte bun și blând. Pentru aceea, și acei din chinovie îl iubeau mult și îl cinsteau.
Povestit-a fericitul Zosima că, era un bătrân care locuia aproape de o chinovie și era foarte bun și blând. Pentru aceea, și acei din chinovie îl iubeau mult și îl cinsteau. Aproape de bătrânul, locuia și un frate. Deci, într-una din zile lipsind el, fratele îndemnându-se de vrăjmașul, s-a dus și a deschis chilia bătrânului și întrând a luat toate vasele lui și cărțile și s-a dus. Iar după puțin, întorcându-se bătrânul, cum a văzut chilia lui deschisă și intrând și neaflând vasele sale, s-a dus către fratele să-i spună lui ceea ce s-a întâmplat. Dar stând afară de chilia aceluia și strigând pe fratele, cum și-a văzut vasele sale puse în mijlocul chiliei, căci fratele încă nu le strânsese și nevrând să-l vădească, sau să-l rușineze, pricinuind o treaba de nevoie, că adică îl supăra pântecele, s-a dat în lături de la chilia fratelui până ce va ridica vasele din mijoc. Apoi întorcându-se, a început a grăi fratelui pentru alt lucru, nepomenind nimic de chilie, sau de vasele care le-a pierdut. Iar după vreo câteva zile s-au aflat vasele bătrânului. Și luându-l pe fratele oarecari cunoscuți ai bătrânului, l-au pus în temniță, neștiind bătrânul. Iar bătrânul auzind de fratele că este în temniță și neștiind pricina pentru care fusese băgat în temniță, mergând către egumenul chinoviei din apropiere, unde era cinstit de toți frații pentru faptele lui bune, i-a zis lui: fii bun și-mi dă puține ouă și puține pâini! Iar egumenul i-a zis: au doară a venit la tine cineva, avvo? Iar bătrânul a răspuns: da! Deci, poruncind egumenul, i s-au dat câte a voit. și luând bătrânul, pâinile și ouăle, s-a dus la temniță unde era fratele și a intrat la dânsul. Iar el văzând pe bătrânul, a alergat și a căzut la picioarele lui zicând: iartă-mă! Căci pentru tine sunt aici fiindcă ți-am furat vasele. Și iată cartea ta este la cutare, iar haina ta este la cutare. Și pe rând le număra pe toate. Iar bătrânul zise către el: Să fie încredințată inima ta, fiule, că nu pentru acestea am intrat aici și nici nu știu că pentru mine ai intrat aici. Ci auzind că ești băgat în temniță, iar pricina pentru ce neștiind și mâhnindu-mă pentru a te supăra, am venit să-ți fac mângâiere. Și iată ouăle și pâinile, pe care le-am adus pentru tine. Dar de vreme ce m-am înștiințat că pentru mine ești ținut aici, voi face totul până ce cu ajutorul lui Dumnezeu, te voi scoate din temniță. Și mergând, s-a rugat unora din cei slăviți ai lumii, căci era cunoscut și acestora bătrânul pentru fapta lui bună și trimițând aceia, au scos pe fratele din temniță.
(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 84-85)
Iubirea de aproapele, un pas spre moștenirea vieții veșnice
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro