Nimic nu-i împlineşte mai mult pe oameni decât iubirea, până când aceştia se vor umple de Sfântul Duh. Şi nimic nu convinge pe Sfântul Duh să rămână la noi, decât puterea iubirii. (din Omilia a V-a la Galateni)

Iubirea-i face pe mulţi ca şi când ar fi avut un trup, iar sufletele acestora – vase ale Sfântului Duh, fiindcă Duhul păcii nu se odihneşte în cei care sunt împărţiţi între ei, ci în cei care sunt uniţi în suflet. (din Cuvântul „Despre iubirea desăvârşită”)

Nu există bun care să nu izvorască din iubire. (din Omilia a XIX-a la Epistola către Evrei)

De unde provine sfinţenia? Din iubire. (din Omilia a II-a la Epistola către Romani)

Nu putem să simţim bucuria, dacă noi nu considerăm mai întâi că bucuria celorlalţi este a noastră şi dacă nu luăm în calcul că bunătăţile semenilor noştri sunt ale noastre. Iar acestea nu sunt cu putinţă să apară vreodată dacă nu ne stăpâneşte puterea iubirii (din Omilia a II-a la Pogorârea Sfântului Duh)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, volumul I, traducător Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 39-40)