Cel care nu-și dă seama că este bolnav și că zace „în patul păcatului și al morții” este „nebun”, afirmă în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. Prin urmare, orice creștin care nu rămâne în Biserică pentru a fi vindecat, sau care consideră că este sănătos și nu are trebuință de medic duhovnicesc, este nebun.

Potrivit aceluiași Sfânt, preotul este și medic duhovnicesc, iar bolnavii care vin la el, „sunt sfâșiați de patimi, cu mintea întru totul răvășită”: „Plin de omenie și de dragoste, medicul specialist înțelege neputințele fratelui său și aprinderile lui provocate de boală și tumoarea lui; el vede pe cel bolnav ca pe cineva aflat cu totul în ghearele morții”.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 69-70)