După cum în lumea în care trăim aflăm bogaţi şi săraci, tot aşa şi în ordinea spirituală există săraci şi bogaţi.

Săracii cer de la bogaţi şi de la cei cu dare de mână ajutor şi nu se pot lipsi de el; în ordinea spirituală, săracii ar trebui să vină şi să ceară ajutor celor bogaţi sufleteşte.

Noi suntem cei săraci cu sufletul, sfinţii sunt cei bogaţi, care încă din această viaţă au strălucit prin credinţă şi prin evlavie. La dânşii trebuie să alergăm noi, săracii, să le cerem să se roage pentru noi, să ne ajute să devenim curaţi ca pruncii, să ne înveţe înţelepciunea duhovnicească, să putem învinge păcatul, să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele.

Rugaţi-vă pentru mine, sfinţilor, oameni ai lui Dumnezeu, proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, cuvioşilor, drepţilor şi toţi sfinţii, ca să mă fac asemenea vouă! 

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 225)