Domnul cu multe îndemnuri şi mustrări şi cu certare pentru iubirea de argint şi desfătarea veacului acestuia, deplângându-ne pe noi, zicea: „Vai vouă, bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră! Vai vouă, celor ce sunteţi sătui, că veţi flămânzi! Vai vouă, celor ce astăzi râdeţi că veţi plânge şi vă veţi tângui, vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine!”. Căci bogaţii la iubirea de argint împletesc şi meşteşugirile diavolului. Căci pe unii îi văd în aur şi în slavă omenească şi îi acoperă cu cinste. De ceilalţi se ruşinează ca de nişte săraci. Şi uneori se folosesc de frumuseţea trupurilor pentru dragoste, pentru plăcerea întinăciunilor şi despoaie viaţa săracului. Altădată se jură îndată, insultând nunta, trăiesc fără de rânduială şi, săvârşind ruşinea, nu se sfiesc de adulter. Şi trupurile şi le desfată cu mâncăruri grase, ca în ziua tăierii. Și se folosesc de vinuri scumpe pentru desfrâu. Pentru aceasta, vai celor bogaţi că-şi iau pe pământ mângâierea lor. Căci fie văd nădejdea lor şi luptă împotriva lui Dumnezeu prin cuvinte de hulă, fie ajung la poftă si sunt stăpâniţi de nebunia cea împotriva lui Dumnezeu cutezătoare, şi cuvintele drepte le batjocoresc. Căci părtinesc pentru daruri pe nelegiuit, iar pe cuvios şi pe cel blând îl asupresc. Pe orfan îl sufocă spre pradă, iar pe văduvă spre răpire cu nedreptate o lovesc şi o ucid cu vicleşug, pe rugătorul nevoiaş îl nimicesc, pe datornic îl lipsesc de pâine, judecă mincinos şi osândesc în chip mincinos şi spun fărădelegi şi, minciuni grăind, osândesc pe nevinovaţi şi râd, necinstindu-i, de sufletele drepţilor, împrumută cu arvună şi cu înscrisuri de fier şi cer dobândă din nedreptate. La fel, plăsmuind zapisuri, uită de legea Celui Preaînalt.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 50)