Bogatul se teme de orice: se teme de zile, fiindcă are soroace de judecăţi; se teme de seri, fiindcă sunt prielnice hoţilor; se teme de nopţi, fiindcă nu poate dormi de griji; se teme de dimineţi, fiindcă atunci dau năvală linguşitorii; se teme nu numai de vremuri, ci şi de locuri. Îl îngrozesc bântuirile tâlharilor, planurile cele rele ale hoţilor, clevetirile celor ce-l prigonesc, rapturile celor puternici, răutăţile celor din propria-i casă, iscodirile turnătorilor, socotelile vecinilor, putreziciunea zidurilor, căderea caselor, năvălirea barbarilor, viclenia concetăţenilor, sentinţele judecătorilor, pierderea a ceea ce are, luarea a ceea ce stăpâneşte. Omule, de vreme ce aşa este iarna stăpânirii de avuţii, atunci unde este primăvara plăcerilor? (Sfântul Vasile cel Mare)

(Cum să biruim iubirea de argint, Editura Sophia, București, 2013, p. 116)