Au fost păgâni care nu au fost botezaţi cu apă şi cu Duh, ci doar cu sângele martiriului. Şi botezul lor este acceptat ca valid şi canonic. Botezul lor e considerat chiar mai de preţ decât botezul nostru obişnuit. Ei nu au avut timp să fie botezaţi cu apă şi cu Duh. Fiind păgâni, ei erau orbi sufleteşte, dar brusc au început să vadă şi L-au recunoscut pe Hristos, oferindu-I imediat vieţile lor. Astfel, ei au fost botezaţi cu un botez al Domnului, însă nu şi cu celălalt; au fost botezaţi cu botezul Golgotei, însă nu şi cu botezul Iordanului. Şi sute şi mii de strămoşi de-ai voştri, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, împăraţi şi patriarhi, bogaţi şi săraci au fost botezaţi cu ambele botezuri: cel al Iordanului şi cel al Golgotei. Numărul acestor neînfricaţi strămoşi ai voştri care au fost botezaţi mai întâi cu apă şi cu Duh şi apoi cu sângele martiriului lor a crescut atât de mult de-a lungul secolelor, încât ei ar putea popula o ţară întreagă. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 46)