Început de septembrie...

Râsetele zglobii ale verii, valurile mării amestecate cu zburdălnicia copiilor în stropi de lumină, pădurile adânci de brad din munții vizitați în vacanță încep a-și închide filele ca un album cu amintiri, cu orizonturi noi, aurii, de toamnă. 

Începutul toamnei este mereu o încununare a anului petrecut, un cules de roade a ceea ce a fost, împletit armonios cu noi începuturi: an bisericesc, an școlar, însă cel mai adânc început al mântuirii noastre, prin nașterea Maicii Domnului.

Este știut deja faptul că prin Nașterea celei Preacurate începe un nou ciclu al trecerii anilor mântuirii, că în preajma Praznicului Nașterii sale (8 septembrie)  se află și Noul An Bisericesc (1 septembrie).

Interesant, însă, cum anul acesta și anul școlar începe cu Nașterea sa. Este parcă un semn providențial, o invitație de a ne pregăti și a trăi într-un anume fel această perioadă.

Ce înseamnă un nou an școlar? O nouă cale deschisă copiilor noștri, o cale care să îi promoveze mai educați, mai învățați pentru o societate mai bine pusă la punct. Cu toate astea, pe lângă învățătura de carte, de ce să nu recunoaștem, copiii au contact la școală cu tot felul de lucruri nepotrivite… Copilași de vârste din ce în ce mai mici au ocazia să audă fără de voie cu totul și cu totul alte cuvinte decât cele ale adevăratei formări interioare și culturale. 

Este cumplit pentru o mamă, care știe atât de bine ce suflet curat a primit în brațe, ce ochișori nevinovați au prefăcut-o, doar printr-o privire, în cea mai fericită văzătoare a curăției Raiului, să își știe pruncul întinat de limbajul vulgar, comportamentul sau chiar agresivitatea altor copii... Pe toate le va privi mirat, fără a ști ce înțeles le poate da pentru a corespunde cu valorile pe care le-a cunoscut el până atunci.

De aceea, spun că este o invitație providențială această coincidență între începutul noului an școlar și Praznicul Nașterii celei Preacurate. Ce înseamnă Nașterea Maicii Domnului pentru lume, pentru această lume? În primul rând, desăvârșit revelator este cuvântul Nașterea feciorește... De data aceasta, „feciorește” nu se referă la acel modus vivendi al Maicii Domnului.

Este un verb care conjugă lumea odată cu venirea ei aici. Nașterea sa feciorește fiecare loc pe care ea pășește, feciorește văzduhul în care ea respiră, umanitatea în care ea se smerește, întreaga atmosferă umană, da, ea o feciorește! Îi amintește, cu acea sfântă „aducere aminte”, de curăția primordială, ființială în care a fost alcătuit omul. În desăvârșită simplitate, Fecioara Maria, cea întru tot sfântă, pășește în șoaptă sfioasă, însă de nezdruncinat, într-o lume dezumanizată în care nu se poticnește însă, ci revarsă duhul fecioriei, al nobleții și demnității umane așa cum ar fi dorit-o dintru început Tatăl nostru.

Câtă nevoie au copiii noștri să regăsească acest duh de curăție în lumea colegilor de la școală! Câtă nevoie este ca atmosfera interioară a curăției Fecioarei Maria să îi învăluie, să îi cuprindă, să îi îmbrățișeze și să îi ocrotească precum un scut! Poate ziua aceasta este o invitație pentru comunitatea școlară de a trăi altfel educația, o invitație a noastră de a purta în rugăciune această instituție care se dorește a fi formatoare. O invitație tainică, de care poate mulți dintre cei implicați nu își vor da seama, dar care poate lucra nevăzut, în Duh! 

De praznicul ei, o întâlnim pe Maica lui Dumnezeu (cât cutremur, numai gândindu-ne), ca o nevinovată și cuminte pruncă. Exact așa, o pruncă fără apărare născută din doi bătrâni probabil deja neputincioși trupește, care la trei anișori va fi lăsată la Templu. Departe de părinți.

Cu câtă înțelepciune a știut și a putut această pruncă să își împlinească rostul preasfânt, până în cel mai înalt și mai sublim chip, călătorind mai mult singură, chiar ca și copil, prin școala vieții! Căci, după cum știm, și în vremea aceea, multe nereguli se întâmplau chiar și aici, în locul cel sfânt. Pentru aceea, cuget acum cu sete la nevoia arzătoare ca Născătoarea de Dumnezeu să vină degrabă în întâmpinarea fiilor și fiicelor noastre porniți în calea vieții prin pragul școlii, să le dăruiască în minte și în suflet duhul înțelepciunii și al discernerii, puterea sfântă de a alege binele, curajul de a face faptele credinței ortodoxe, de a nu se rușina cu condiția de creștin într-o colectivitate care îi înjosește tocmai din această cauză. 

Iar nouă, mame care le ducem grija, cărora ne arde inima pentru sufletul lor, Nașterea Maicii Domnului să ne împărtășească sfântă nădejde, biruința feciorelniciei și curăției asupra oricărui întuneric, îmbărbătare de inimă pentru a-i sprijini empatic, dar și hristocentric, în această arenă a mântuirii. Pentru aceea, cădem înaintea Doamnei Cerurilor și ne rugăm:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu umilință și netrebnicie îndrăznim a cere de la Tine Harul ce te-a purtat neprihănită prin astă lume plină de prihană, Harul pe care tu primindu-L, ai știut a-L păstra în inima ta, a-L lucra în taină fără de poticnire, Harul prin care ni L-ai rodit nouă din sângiurile tale, pe Învățătorul mântuirii noastre! 

Nu trece cu vederea, Preacurată, rugăciunile noastre gângave, ci din nou naște prin Nașterea ta – fecioria, cugetul sfânt, dăruirea către Domnul și sfânta biruință ortodoxă și ne fă pe noi și pe fiii noștri Evanghelie vie și mărturisitoare!