Numele Tatălui era cunoscut și în Vechiul Testament, dar el era contemplat în întunericul necunoștinței. Hristos este Cel care, într-o formă foarte concretă, ne-a făcut să-L cunoaștem pe Tatăl. El ne-a descoperit adevăratele dimensiuni ale celor ce a au fost descoperite înaintea Lui prin Moise și prin profeți. „Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine”. „Eu şi Tatăl Meu una suntem”. „Şi le-am făcut cunoscut Numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei”. Cunoașterea Numelui Tatălui înseamnă, de asemenea, cunoașterea iubirii Sale părintești față de noi. Atunci când chemăm numele lui Iisus intrăm în sfera Vieții dumnezeiești, iar Tatăl, Fiul și Sfântul Duh ne sunt dați întru acest nume: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește pre noi și lumea Ta!

A chema Numele lui Iisus pe cât posibil în deplinătatea conștiinței a ceea ce El cuprinde înseamnă să fii unit în mod real cu Dumnezeul-Treime. Acest Dumnezeu ni S-a revelat în noua sa relație cu omul: nu ca și Creator, ci ca Mântuitor al lumii. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule dimpreună veșnic cu Tatăl, miluiește-ne pre noi! 

(Extras din cartea Arhimandritului Sofronie, Sa vie est la mienne, Éditions du Cerf, 1981)