Întrebi nedumerit de ce Domnul nu-ţi trimite izbăvire grabnică din cele lumeşti şi singur răspunzi în numele meu: „pentru mândrie"; dar îndată te îndreptăţeşti: „Dumnezeul meu, oare înaintea Ta să mă mândresc?" ş.a.m.d. Nu ştiu să-ţi spun de ce Dumnezeu nu îngăduie ca dorinţa ta să se împlinească. Judecăţile Domnului sunt fără de număr şi nouă ne sunt necunoscute, însă din căderile tale se vede că ai mândrie, de care nici noi nu suntem străini, doar că o avem în măsuri diferite. 

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 126)