În legătură cu virtutea dragostei îmi vine acum în minte pasajul din Evanghelia Sfântului Ioan, în care Iisus spune: “Cel ce Mă iubeşte va împlini poruncile Mele şi Tatăl Meu şi Eu vom veni în el şi Ne vom face lăcaş în el” (Ev. Ioan 14,23). Părinţii duhovniceşti subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos. Şi prin aceasta observăm că se trezesc în noi patimile. De aceea, adeseori când ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus, irump în noi tot felul de gânduri pătimaşe, în timp ce, în mod normal, dorm.

Cu toate acestea, calea începe cu pocăinţa şi cu o fidelitate din ce în ce mai mare faţă de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi atunci dragostea va fi revelaţia prezenţei în noi a darului lui Dumnezeu.

Cel care începe prin a se pocăi are foarte multe şanse de a ajunge la adevărata dragoste. Dar cel care începe cu dragostea nu are experienţă şi există toate şansele să nu ajungă prea departe. În Scara Sfântului Ioan Scărarul se indică 30 de trepte, dragostea fiind tocmai ultima treaptă, pentru că, în fapt, în om nu este adevărată decât atunci când vine de la Dumnezeu.

 (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail Noica, Ed. Anastasia, 1994, pp. 164-165)