Nimic nu împodobeşte atât de mult vârsta tinereţii cum o face cununa curăţiei şi a intra în căsnicie curat de orice dezmăţ. Şi soţiiie le vor fi dragi soţilor atunci când sufletul acestora nu ştie de curvie şi nu-i stricat, când tânărul va şti numai de femeia cu care s-a însoţit prin căsătorie. Atunci şi dragostea e mai înflăcărată, şi prietenia este mai de nădejde când tinerii se căsătoresc păzind curăţia... Iar dacă tânărul s-a stricat înainte de nuntă, şi după nuntă se va uita din nou la femeile altora şi va fugi la ibovnice... Cununile se pun pe capetele celor ce se căsătoresc ca să se arate că ei, nefiind biruiţi de patimă nici înainte de nuntă, se apropie şi de patul nunţii în aceeaşi stare. Iar dacă cineva a fost prins de patima dulceţii, dacă s-a dat pe sine curvelor, de ce să aibă cunună pe capul său el, cel biruit?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 14)