Cugetă smerit, vorbeşte smerit, smerit gândeşte, smerit lucrează toate, ca să fii în căile tale fără de poticneală. De unde s-a luat ţinerea de minte, trupul şi sufletul? Cine le-a făcut? Şi încotro vor merge iar? Cunoaşte-te înlăuntrul tău, că pe de-a-ntregul eşti putreziciune; pătrunde întru cele dinlăuntru ale tale şi pricepe că toate sunt deşarte.

Fără harul lui Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o ramură uscată, pom fără de rod, iarbă uscată pentru foc, cârpă aruncată la gunoi, vas al păcatului, sălaş al tuturor urâciunilor şi al patimilor necuvântătoare, cupă plină de toată fărădelegea. Întru tine nu ai nimic bun al tău, nimic bineplăcut, afară de păcat şi călcare de porunci ‒ „şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei 6, 27), căci „nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru” (Matei 5, 37).

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 74)