Când începe cineva să trăiască pentru cele duhovniceşti, nu se mai satură niciodată; aşijderea şi când începe să trăiască pentru lucrurile frumoase, nu se mai satură vreodată. Acum, ştii ce trebuie să faci? Să nu te îngrijeşti de clădiri bine făcute, ci să faci cele absolut trebuincioase şi să te întorci spre nefericirea lumii cu rugăciunea ta, când nu ai ce să dai. Iar cu milostenia, atunci când ai. Să faceţi rugăciune şi treburile cele mai necesare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 175-176)