Varsă-ți mila ta peste toți și fii sfielnic cu toți. Păzește-te de vorbă lungă, căci se sting din inimă pornirile cele cu gândul, care vin de la Dumnezeu.

Fugi de discuția în jurul dogmelor, ca de un leu înfuriat; să nu intri în astfel de vorbe, nici cu fii de-ai Bisericii, necum cu străinii. Și să nu mergi în cărările celor mânioși si arțăgoși, ca nu cumva de mânie să ți se umple inima ta si sufletul să ți-l stăpânească întunericul rătăcirii.

Să nu locuiești împreună cu cel trufaș, ca să nu fie luată din sufletul tău lucrarea Sfântului Duh și să se sălășluiască în el toată patima cea rea. De te vei păzi în acest fel, și mereu te vei îndeletnici cu gândul la Dumnezeu, atunci, fiule, cu adevărat sufletul tău va vedea întru sine lumina lui Hristos, și în veac nu va pieri. Că a Lui este slava și stăpânirea în veci. Amin.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 58)