Cuptorul lămureşte argintul şi aurul, iar frica Domnului gândurile celor ce-L iubesc pe El. Precum meşterul care stă lângă nicovală şi face vase bune, aşa frica lui Dumnezeu curăţă împrejur tot gândul cel rău de la inimă şi scoate graiuri întru cunoştinţă. Celui ce dă frica Sa în inimile noastre să-I dăm slavă, că El este Cel ce învaţă pe om cunoştinţa! Începutul înţelepciunii este frica Domnului şi pricepere bună este la toţi cei ce o fac pe dânsa, iar binecuvântarea cea către Dumnezeu este început al simţirii. O altă mare patimă este cea a desfrânării. Desfrânarea duce deseori şi la patima adulterului. Ascultaţi ce trebuie să facem, ca să tăiem rădăcinile răului. Cu toţii ştim că la tineri pofta trupească este puternică şi stăruitoare. Aşadar dacă sunteţi părinţi, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânaţi pe copiii voştri cu poveţe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Şi atunci când vor creşte, să nu amânaţi căsătoria lor. Nu lăsaţi anii să treacă. Chiar şi înainte ca fiul vostru să meargă în armată, chiar şi înainte de a se împlini profesional, îngrijiţi-vă să se însoare. Căci atunci când ştie că nu va întârzia să se afle împreună cu mireasa lui, flacăra trupului se va potoli. Însă dacă vede că voi faceţi ca nunta să întârzie, aşteptând să strângă bani, va deznădăjdui şi va aluneca în desfrâu.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 163)