Când slujea preotul în biserică, se pogora Sfântul Duh în chip de vultur
S-a întâmplat însă, într-o zi, că a întrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvânt de folos, dar diaconul nu i-a împlinit dorirea.
Spunea unul dintre Sfinţii Părinţi, zicând că în Schit, când slujea preotul în biserică, se pogora Sfântul Duh în chip de vultur, în vremea Sfintei împărtăşiri şi nimeni nu-L vedea pe El, decât numai clerul. S-a întâmplat însă, într-o zi, că a întrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvânt de folos, dar diaconul nu i-a împlinit dorirea. Şi după aceea, în vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit umbrirea vulturului, după obicei. Și, a zis preotul, către diacon: „De unde, oare, vine aceasta? Că ori întru mine este greşeala, ori întru tine”. Depărtează-te, dar, de la mine puţin şi, de se va pogorî vulturul, cunoscut semn va fi, cum că pentru tine nu S-a pogorât Sfântul Duh”. Deci, depărtându-se diaconul, îndată S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de vultur.
Iar după ce au sfârşit Sfânta Liturghie, a zis preotul către diacon: „Spune-mi mie, ce ai făcut?”. Iar el, mărturisindu-i, a grăit: „Nu mă ştiu pe mine însumi greşit cu alt lucru sau faptă, fără decât că m-a ajuns pe mine un frate, când veneam la biserică, si m-a întrebat cuvinte de folos, iar eu i-am răspuns că n-am vreme, fiindcă veneam la biserică”. Deci, i-a zis lui preotul: „Pentru tine, dar, nu s-a pogorât Duhul, fiindcă fratele s-a mâhnit din pricina ta”. Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela şi s-au împăcat, recunoscându-și vina. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 331-332)