Atunci când trupul suferă, sufletul se sfințește. Boala face să ne doară trupul, această casă a noastră făcută din pământ, dar astfel se va bucura mult stăpânul ei, adică sufletul nostru, în palatul ceresc pe care ni-l pregătește Iisus Hristos.

De această înțelegere duhovnicească, care este irațională pentru oamenii lumești, mă bucur și eu și mă fălesc pentru neputințele trupești pe care le am. Dar singurul lucru la care nu mă gândesc este că aș putea avea din ele răsplată cerească, ci îmi dau seama că astfel plătesc nerecunoștința mea față de Dumnezeu, pentru că nu am răspuns la marile Lui daruri și faceri de bine. Iar aceasta pentru că în întreaga mea viață toate sunt o petrecere; și călugăria și bolile prin care trec. Dumnezeu îmi face numai îngăduințe și pogorăminte. Rugați-vă să nu-mi plătească cu acestea în viața aceasta, pentru că atunci va fi vai de mine. Mare cinste mi-ar face Hristos dacă mi-ar da să sufăr și mai mult pentru dragostea Lui. Vreau numai să mă întărească ca să pot răbda. Nu vreau răsplată.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 228-229)