Caracterul omului – o piedică în viața duhovnicească?

Trebuie doar ca acele trăsături morale neutre, care formează personalitatea omului, să fie îndreptate spre bine. În niciun caz nu trebuie să lepădăm tot ce am moştenit.

Caracterul omului, din punct de vedere genetic, este ceva de care trebuie să încercăm să scăpăm?

Omul are anumite trăsături din naştere. Acestea nu sunt nici bune, nici rele în sine, important este cum le modelează omul pe parcurs. Trăsăturile tipologice de caracter sunt neutre, din punct de vedere moral. A încerca să scapi de acestea este inutil şi imposibil. Trebuie doar ca acele trăsături morale neutre, care formează personalitatea omului, să fie îndreptate spre bine. În niciun caz nu trebuie să lepădăm tot ce am moştenit. Sfântul Ioan Scărarul spune că nu este posibil să faci dintr-un om moale, cu inima blândă, unul rău, iar omul rău şi dur nu se poate transforma într-unul bun şi iubitor. Duritatea interioară şi chiar cruzimea pot fi transformate în dârzenie în faţa propriilor păcate, dar şi în cruzimea faţă de aproapele. Bunătatea şi tandreţea, care sunt caracteristice omului din naştere, pot fi transformate cu trecerea vremii în milostenie şi purtarea de grijă faţă de aproapele, dar pot ajunge să se transforme şi în îngăduinţă faţă de păcatele proprii sau în lenevie. De aceea, problema nu constă în natura omului, ci în modelarea acesteia pe parcursul vieţii.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 244-245)

De la același autor

Ultimele din categorie