viață duhovnicească

Părintele Patriarh Teoctist și paternitatea duhovnicească

Patriarhul Teoctist a avut o inimă curată și bună, care se oglindea pe chipul său luminos, pe zâmbetul buzelor sale și în graiul său moldovenesc, dulce și dătător de curaj. Privindu-l, îi simțeai pudoarea și curăția lăuntrică. Nimeni nu l-a văzut vreodată nervos, ieșit din fire, deși a fost de multe ori neînțeles, criticat și judecat. Însă criticile și judecățile oamenilor s-au făcut pentru el mai degrabă prilej de lepădare de sine și de adâncire în rugăciune pentru câștigarea dragostei și a răbdării. Singura armă a Păstorului duhovnicesc în fața nedreptăților omenești este „dragostea care nu se aprinde de mânie, nu gândește răul..., ci toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate la rabdă”.

Când bărbatul nu trăieşte duhovniceşte, femeia ce trebuie să facă?

Să-l încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să-i înmoaie puţin inima. Apoi Hristos încet-încet va „debarca” în inima lui.

A fi creștin ieri și azi

Singura curiozitate care nu poate sfârşi prost este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Oricine „caută să vadă cine este Iisus” precum Zaheu şi este onest, deschis, gata să lupte cu orice piedică numai să ajungă în punctul din care să-L zărească (în sicomor), nu are cum să-L rateze.

Ce putere dobândim atunci când renunțăm la egoism?

Printr-un asemenea suflet care, în locul egoismului, se umple de darurile Sfântului Duh, Dumnezeu lucrează, zidește, dărâmă și arde puterile vrăjmașe – așa cum un electrician se folosește de aparatul său electric de sudură.

Cum să ne revenim, dacă simțim descurajare în viața duhovnicească?

Stareţul Serghie atrage atenţia că o anumită oboseală, o anumită trândăvie, o lipsă de apetenţă, mai precis un oarecare dezgust apar adesea în momentul în care începem să ne rugăm. Atunci este vorba de o lucrare a demonilor care urmăresc să ne împiedice de la rugăciune! Este o stare clasică împotriva căreia trebuie să luptăm, iar cea mai bună armă de care dispunem este pocăinţa.

Cum să creștem copii echilibrați

Iertarea, mila, compasiunea sunt câteva trăsături de care e foarte mare nevoie, atât în relaţia părinţi-copii, dar şi în relaţiile dintre fraţi. Noi putem să-i ajutăm pe copii să-şi construiască o relaţie foarte puternică între ei, învăţându-i să rezolve conflictele care apar şi să negocieze. De asemenea, e nevoie să petrecem timp de calitate cu fiecare, oferindu-le suport individualizat, după necesităţile fiecăruia, încurajându-i, sprijinindu-i atunci când le e greu, rugându-ne pentru ei şi spunându-le că facem asta. Aici, în familia noastră, copiii noştri îşi vor înfige rădăcinile şi se vor hrăni până la vremea când „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa”, iar mediul pe care noi îl putem crea astfel constituie o temelie puternică pentru tot ce va urma în viaţa lor.

Sfatul Sfântului Porfirie pentru un familist care voia să plece la mănăstire

„Şi casa ta poate fi o mănăstire, care să nu difere cu nimic de cea adevărată. Ajunge numai să faci ce-ţi spun. Nu locul face mănăstirea, ci modul de viaţă. Aşa că du-te, roagă-te şi să ai răbdare în toate!”

Femeile însărcinate să se împărtășească mai des

„Cu cât mai des, cu atât mai bine!”, spune Sfântul Serafim din Sarov. Bineînţeles, cu conştiinţa propriei nevrednicii şi simţind cât de neputincioşi suntem şi câtă nevoie avem de puterea lui Dumnezeu, care ne sfinţeşte atât pe noi, cât şi rodul din pântece.

(Video) Ce trebuie să facem atunci când am pierdut „gustul” rugăciunii?

Fragment din Întreabă preotul LIVE – „Un pic de isihasm la îndemâna tuturor? Descoperirea lucrării din cămara inimii” – Pr. Răzvan Ionescu, 31 martie 2021.

Cum poate rezista un tânăr tentațiilor din lume?

Problema se leagă de Psalmul 118, care vorbeşte cum să se păstreze un tânăr curat. Singură cale pentru ca un tânăr să se păstreze curat într-o lume tot mai potrivnică lui Dumnezeu este cea de a trăi cât mai curând o experienţă personală a apropierii de Hristos!

Pagini