viață duhovnicească

Am fost pelerini pe drumul spre Înviere – Hristos a Înviat!

„Nu meritam nimic din toate astea…”, îmi șoptește. Vorbele ei mă întristează și mă bucură în egală măsură. O îmbrățișez și-i răspund: „Noroc că măsoară totul cu iubirea Lui, nu cu iubirea noastră!”. Își ridică ochii mari și frumoși spre mine și zâmbește.

10 cuvinte de folos din Athos – „Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii”

Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: „Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”.

Un program de viață ortodox

Cu puţină credinţă, putem începe să trăim după modul de viaţă ortodox, un mod de viaţă dat de către Hristos Însuşi prin Biserica Lui. Este un mod de viaţă încercat, care ne apropie de Dumnezeu. Apropiindu-ne de Dumnezeu, sporim capacitatea de a face faţă oricărei greutăţi pe care o putem întâlni. În plus, devenim capabili de a trăi după virtuţi.

Ce fel de armă ne este Crucea?

Dumnezeu nu poate lucra pentru noi decât numai dacă noi înşine luăm Crucea şi trăim prin ea, fiindcă dacă facem astfel – morţi faţă de lume – noi vom fi deja, acum, în pace cu Dumnezeu, netulburaţi de nimic din ceea ce lumea aruncă împotriva noastră, iar pacea pe care o vom cunoaşte se va răspândi prin noi tuturor celor din jurul nostru. 

Ne dorim fericirea. Atunci de ce trăim mereu nemulțumiți?

Filosofia este neputincioasă în a lămuri satisfăcător pricina acestui paradox. Cu toate acestea, credinţa creştină oferă explicaţia.

Există „aleși” care au o „înclinație” specială pentru viața duhovnicească sau monahism?

Ceea ce Dumnezeu încununează nu e darul Lui, ci alegerea noastră liberă, faptul că alegem de la noi înșine să facem binele, nu constrânși de vreun har, ci numai din voie liberă. Și această voie și alegere libere sunt răsplătite de Dumnezeu ca faptă bună.

Monahia Irina Pântescu sau începutul unui Materic românesc

Cine nu a auzit de Patericul egiptean? O carte de o rară frumusețe și profunzime privind viața și experiențele monahilor din pustiul egiptean. După anii ’90 am citit un Pateric românesc, chiar și unul nemțean. „Bine, bine”, mi-am zis, „dar pe când un Materic românesc?”. Un Materic pe modelul celor anunțate până acum, îndeosebi după cel al avei Isaia, trăitor în secolele XII-XIII care, se pare, ar fi primul autor de materic din tradiția bizantină.

Imitarea lui Hristos sau despre a umbla pe urmele Lui

Cu îndrăznire, Sfântul Pavel îndeamnă pe fiecare la imitarea lui Dumnezeu ca la o datorie de obște. Fiți următori ai mei, precum și eu al lui Hristos. Și când cei șovăielnici își arătau nedumerirea, le dezvăluia cum se poate reuși aceasta.

(Video) La Mănăstirea Bistrița, pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul – interviu cu Ieromonahul Vasile Nica

Pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul

Mai putem fi la măsura sfinţilor? Cazul Sfântului Haralambie

Odinioară, sfinţii erau imbold spre o lucrare mai intensă, spre împlinirea cu mai mult sârg a poruncilor Domnului, reprezentând şi garanţia că plata este uriaşă şi „gătită” tuturor. Astăzi este îngrijorător cum, inclusiv prin multă romanţare şi idealizare, sfinţii sunt folosiţi mai degrabă drept argument că vieţuirea creştină este inaccesibilă sau, mai precis, accesibilă doar unor aleşi. 

Pagini