De ce mă simt un călător prin viață?
Când ne vom încheia călătoria în chip fericit și vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, acolo vom fi în siguranță, ne vom elibera de toate nenorocirile și necazurile.
Călătorii se apără de tâlhari cu armele. Tot așa, noi trebuie să ne apărăm de demoni cu rugăciunea și cu cuvântul dumnezeiesc.
Totdeauna, gândul călătorului este la locul spre care merge și se ostenește să ajungă. Tot așa și noi trebuie să avem în minte Patria cerească și nevoința prin care să ajungem în acest loc. „Alergați așa ca să-l luați” (I Corinteni 9, 24). Călătorului, cu cât mai mult înaintează pe cale, cu atât mai mult i se scurtează călătoria. Ajuns la locul stabilit, călătorul este în siguranță, se liniștește și se bucură de încheierea fericită a călătoriei sale.
Tot așa și noi, creștine, când ne vom încheia călătoria în chip fericit și vom ajunge în Patria Cerească, acolo vom fi în siguranță, ne vom elibera de toate nenorocirile și necazurile, ne vom liniști, ne vom bucura întru veșnica fericire pe care o vom primi cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!
(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 68)
Cei care se roagă împreună sunt uniți de harul lui Dumnezeu
Orbirea sufletească, mai primejdioasă decât cea trupească
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro