Când un mădular al trupului suferă, atunci toate celelalte mădulare suferă împreună cu el. Tot așa și creștinii, când un creștin suferă, și ceilalți trebuie să sufere împreună cu el, să plângă cu jale. Mădularele trupești nu se disprețuiesc unele pe altele, nu se mândresc unele în fața altora. Tot așa și creștinii nu trebuie să se disprețuiască unul pe altul, nu trebuie să se mândrească unul în fața celuilalt.

Mădularele trupești au toate aceeași valoare. Tot așa, creștinii trebuie să gândească despre ei înșiși. Mădularele și simțurile cele trupești se avertizează unele pe altele în privința răului care va să vină: ochii prin vedere, urechile prin auz, picioarele prin fugă ș.a.m.d. Tot așa și creștinii trebuie să se avertizeze unul pe altul: unul prin cuvânt, altul prin sfat, unul prin înfricoșare, altul prin rugăciune. De toată această alcătuire a trupului poartă de grijă capul. Tot așa și Capul-Hristos poartă grijă de Trupul Său duhovnicesc. A Lui fie slava în vecii vecilor, amin!

Ia aminte, creștine, cum sunt mădularele adevărate ale trupului lui Hristos și ce fel de dragoste, pace, înțelegere, milostivire, compătimire și altele asemenea se cuvine să fie între ele. Întreabă-te dacă aparții tu oare acestei sfinte adunări. Despre primii creștini se scrie: „Iar inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). O, dacă ar fi și acum tot așa! Dar cu durere și cu jale vedem că este dimpotrivă (vezi Romani 12, 4-5; I Corinteni 10, 17; 12, 12-13 ș.a.).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 52)